Oddny Hildur si-a luat privirea de la ecranul laptopului, si-a dat jos castile si a ascultat in tacere. Vantul mugea, iar peretii din lemn trosneau la rafalele mai puternice, dar , in rest, nu se auzea nimic. Ciudat. Avusese impresia ca mai era cineva in cladire. Si-a relaxat umpic umerii si s-a uitat la ceas. Cateva minute pana la miezul noptii. Oare era chiar atat de tarziu? Deci foarte putin probabil sa mai fi venit cineva, iar cei mai multi dintre colegii ei dormeau dusi, sau se pregateau de calatoria spre tara viselor
Posibil ca ii jucase o festa imaginatia. Cine ar fi putut umbla de colo-colo la o ora atat de tarzie? Oddny Hildur a oftat. Muncise fara incetare de cand se intorsese in birou ei, dupa ce luase cina.Vremea se schimbase complet , superbul calm inghetat transformandu-se intru-un viscol galagios care rascolea zapada cazuta dimineata. Vremea capricioasa de acolo deja nu o mai surprindea, dar tot nu reusea sa se obisnuiasca cu ea. Acum regreta ca nu respectase instructiunile de siguranta si nu anuntase ce planuri are dupa masa de seara -- nu facuse asta de teama ca cineva ar fi vrut sa i se alature. Arnar spusese ca si el ar fi vrut sa mai lucreze un pic, dar, din fericire, nu venise. Oddny Hildur isi dorise foarte mult sa fie singura si sa termine treaba pe care tot o amanase, dar care acum chiar trebuia terminata. Niciodata nu era liniste cand veneau si ceilalti, mai ales seara, dupa o zi de lucru obositoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu