luni, 17 iunie 2013

Prolog 4

   

In ciuda argumentelor, sentimentul de teama nu disparea. S-a apropiat de perete cu tot cu scaunul rotativ si a stins lumina dar nu s-a grabit sa revina langa fereastra si sa arunce o privire afara. Dar, in cele din urma, si-a luat inima in dinti. O rafala puternica a izbit cladirea, apoi s-a potolit. Lui Oddny Hildur i s-a taiat respiratia. In parcare era un husky mare si murdar care se uita tinta la ea. Urechile ii fluturau in vant, dar in rest parea o statuie. Ochii li s-au intalnit, iar cainele i-a sustinut privirea fara sa clipeasca. Oddny Hildur se uita la el hipnotizata, sustinandu-si in piept bataile puternice ale inimii. Unul dintre primele lucruri care i se spusesera cand ajunsese acolo era sa nu se aproprie de cainii husky, nici ca sa-i mangaie nici ca sa-i hraneasca. Erau caini folositi la munca si nu se atasau de oameni ca animalele de companie. Se comvinsese de asta in mod indirect la scurta vreme dupa ce incepuse sa lucreze in Groenlanda, atunci cand calatorise cu un avion ce facea o cursa spre Reykjavik pentru o orgenta medicala. Fusese prima si ultima orara cand zburase cu un asemenea avion. O fetita nimerise in mijlocul unui grup de caini husky, iar fata ii fusese sfasiata. Plansul ei, care nu contenise pana in Islanda, inca ii rasuna in urechi, la fel ca incercarile disperate ale mamei sale de a o linisti. Stomacul s-a crispat amintindu-si cum arata biata fetita la cateva luni dupa aceea - in una dintre putinele ei vizite in sat, o vazuse pe marginea drumului, jucandu-se cu o papusa. Era perfect posibil ca husky-ul sa fi fost unul din haita care o atacase pe fetita - niciunul dintre ei nu fusese eutanasiat. S-a intrebat daca Gisli, care raspundea de securitatea taberei. Ar fi fost insotit pana la apartamentul ei fara sa cracneasca desi probabil ca acum dormea dus. Gisli isi lua slujba foarte in serios, punand in ea suflet si devotament si fiind incredibil de amabil. Pe de alta parte, nu voia sa indure tachinarile colegilor ei pentru ca scotea oamenii din pat in toiul noptii, numai ca s-o insoteasca pana acasa. Si-asa simtea ostilitatea din partea lor in ultima vreme. Nu, avea cum sa se descurce singura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu